CLOPOT, clopote, s. n. 1. Obiect de metal în formă de pară, deschis în partea de jos și cu o limbă mobilă suspendată în interior care, lovindu-se de pereți, produce sunete. ♦ Expr. (Fam.) A trage clopotele = a) a face curte unei femei; b) a divulga un secret. ♦ Sunet de clopot (1). 2. Capac de sticlă de forma unui clopot (1), care se folosește pentru a feri alimentele de praf sau, în grădinărie, plantele de brumă. 3. Orice piesă în formă de clopot (1), cu diverse întrebuințări în industrie. ♦ Clopot scufundător = cameră de aer, de metal sau de beton armat, alimentată cu aer comprimat, care permite executarea lucrărilor sub apă, în cuprinsul ei. 4. Compus: clopotul-caprei = plantă erbacee cu flori mari albastre (Campanula trachelium). – Slav (v. sl. klopotŭ).

CLOPOT, Costea din Clopoteni (17 A II 19), < subst.