CIUR subst; cf. și cuman, cura „șoim” (OR II 354). 1. Ciura b. (16 B IV 103); Ciură, fam. (17 B I 368). 2. Ciure, fam. (Băl VI; BCI I; Tec II; Arh); -a frecv.; -escu (Sd XXII); -ești s. 3. Ciuroiul (17 B III 54). 4. Ciur/el; -eș; -aru (Tel 58). 5. Probabil, din altă temă: Ciurman (17 B III 517); și Ciuruga, E. (Viciu 15).