PEPENE, pepeni, s. m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile; a) (de obicei determinat prin „galben”) plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat și suculent (Cucumis melo); b) (de obicei determinat prin „verde”) plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde și miezul roșu sau galben, dulce și foarte zemos; harbuz, lubeniță, bostan (Citrullus vulgaris); p. restr. fructul acestor plante. ◊ Expr. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) sau pepene de gras (sau gras pepene) = foarte gras. (Fam.) A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire. (Fam.) A ieși (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuși într-o acțiune. 2. (Reg.) Dovleac. 3. (Reg.) Castravete. – Din lat. pepo, *pepinis.

PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde și cu miez, de obicei, roșu, suculent și dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-și ieși din ~i a-și pierde răbdarea, înfuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva să-și piardă răbdarea înfuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere fructul mare, sferic sau lunguieț, cu coaja galbenă sau verzuie și cu miez gălbui, suculent și dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Plantă leguminoasă având tulpina târâtoare și fructe lunguiețe de culoare verde, care se consumă până la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

pepene s. m., pl. pepeni

PEPENE s. (BOT.) 1. (Citrullus vulgaris) (reg.) bostan, boșar, curcubete, die, duleți (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniță, șiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină. (Pepene verde.) 2. (Cucumis melo) (reg.) boșar, cantaloș, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos. (Pepene galben.)

PEPENE s. v. castravete, dovleac.

CITRULLUS Forsk., CITRULUS, PEPENE VERDE, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din Africa tropicală și deserturi, în regiunile mediteraneene, în regiunile de deșert ale Indiei cca 4 specii, erbacee, anuale sau perene. Frunze în 3-5 lobi, care, la rîndul lor, sînt lobați, sau adînc-crestați cu cîrcei bi- sau trifurcați. Flori singulare.