ciovică¹ sf [At: PRAVILA DE GOVORA, ap. GCR 148 / V: ~obiurică, ~ociurv~, ~omv~, ~onv~, ~ori~, ~orli~, ~ină~, ~vli~, ciuvlică, țiuvlic / Pl: ~ici / E: fo] (Orn) 1 (Reg) Chiuică (Glaucidium passerinum). 2 (Reg) Cucuvea (Athene noctua). 3 (Reg) Pasăre din ordinul picioroangelor, care trăiește pe marginea bălților (Vannellus cristatus) Si: nagâț. 4 (Reg; îc) Ciovlică-de-mare Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola).

CIOVICĂ, ciovici, s. f. 1. Cea mai mică dintre speciile de bufnițe (Glaucidium passerinum). 2. Cucuvea. 3. Nagît. 4. Compus: ciovică-de-mare = pasare cu penele măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rîndunică, trăind prin lagunele de lîngă mare (Glareola pratincola). [Var.: ciovlică s. f.]- Onomatopee.

CIOVICĂ subst. (cucuvae). 1. Ciovica b. (Ard). 2. Ciovacu (VM). 3. Ciuică, N. (Puc) cioică, variantă ard. și munt. 4. Ciovlică, por. (Sc) < altă formă pop.; Ciovlia, Cr. (17 B IV 459). 5. Ciovîncă, O., olt. (AO XX 139), cf. sloven. čuvink „cucuvae” (Tiktin).