CIMPOI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf și din mai multe tuburi sonore. – Comp. magh. csimpolya.

CIMPOI, Mihai (n. 1942, Larga, Basarabia), critic și istoric literar român. Studii și analize critice consacrate literaturii clasice și contemporane („Alte disocieri”, „Cicatricea lui Ulise”), un original eseu despre poetica lui Mihai Eminescu („Narcis și Hyperion”). M. de onoare al Acad. Române (1991).

CIMPOI subst. 1. Cimpoescu, act.; Cimpoiașu (Mar). 2. Cimponeriu (ib.). 3. Cimpoetoriul, Toader, 1632 (Drj 81); în Cimpoituri t. (Bordeni).