chiu [At: ALECSANDRI, T. I, 81 / E: fo] 1 i Strigăt (de bucurie, de durere). 2 sn (Pfm; îlav) Cu ~, cu vai sau cu (mare) ~ și vai, sau (nob) cu vai, cu ~ Cu mare greutate. 3 sn (Pfm; îs) ~ și vai Suferință. 4 sn (Fig; pfm; îas) Sărăcie.

CHIU. 1. Chiuești s.; Chiul, iuzbașa, olt. (Sd V 482). 2. Chiulan, Ioan (17 B IV 323); – Drag. (AO XX 139); cf. subst. chiul + an. 3. Prob. + -uș: Chiușa fam. (Scurtești-Bz).