CHIR s. m. (Grecism înv., adesea ir.) Domn, jupîn. [Scris și: kir] – Ngr. kyr[ios].

Chirescu, Ioan (1889-1980), compozitor, n. la Cernavodă, licențiat al Facultății de Teologie București, prof. și director al Conservatorului din București, dirijor al corului bis. Domnița Bălașa și membru la „Societé de musicologie” din Paris. A compus muzică simfonică, corală și de cameră, printre care Liturghia în sol major (1944), luminânde, axioane, colinde și diferite imnuri religioase.

CHIRESCU, Ioan D. (1889-1980, n. Cernavodă), compozitor român de muzică corală. Limbaj expresiv, viguros, de autentică esență populară („Doruleț, dorulețule”). Cîntece de masă, patriotice. A condus timp de două decenii formația corală „Carmen”.

Chir/e, -ea, -escu v. Chir I, 1, 2.