❍ CHIRCĂ (pl. -ci) sf. 🚜 Sapă întrebuințată la curățitul buruienilor (în Dobrogea).

CHIRCĂ temă comună din Chiric, din; arm. Kirkor „Grigorie” sau < blg. Кирко <Kiriakos (Weig) sau < srb. -cr. Kirko < Cyrillus (Rad vol 82 p. 146); cf. și chircă, griul de primăvară. 1. Chirca pren. <P¹⁰; Rel; Tis; 16 B II 15; 16 B IV 423). Chirca = Cherca (17 B I 258). 2. Chircă, frecv. 3. Chircan; Chirc/ani, -ea, -ești, -ăești ss. 4. Chircea (Puc); Chirciul (Am; Sd XI 77). 5. + -ete: Chirculete, olt. (Cand. 128).