Chira (prenume) s. propriu f., g.-d. Chirei (Chira-Chiralina)

*Chira (nume de persoană) s. propriu f., g.-d. Chirei

CHIRA gr. Kύρσ (febr. 28). 1. – f. (Ard Mar), frecv.; b. jupan Chira (Sd XV 313). 2. Chirița f. frecv. 3. Chiria f., dobr. (RI XI 206) 4. Chirart, poreclă pt. fiul ori soțul Chirei. 5. Compuse: a) Chira-Chiralina (G. Dem 643). < Chira + Elena « doamna Elena ». b) Chirivana f. (Isp IV¹). < Chira + Ivana. c) Firulina, „horea Firulinei” (cîntul Chiralinei), (Tit Bud). d) Chirianca s. < Chira + Ianca; Chireanca f, 1483 (C 10 Ștef 34).

IUSTINIAN CHIRA (Ioan) (n. 1921, sat Plopiș, jud. Maramureș), episcop al Maramureșului și Sătmarului (eparhie reînființată în 1990). Episcop-vicar la Cluj-Napoca (1973-1990). Unul dintre cei mai demni și eficienți ierarhi ai Bisericii ortodoxe în epoca totalitarismului. Articole și predici (vol. „Darurile bisericii”).