Chilia f. 1. braț al Dunării, servește de hotar între Rusia și România; 2. (Nouă), oraș în Basarabia cu 15.000 loc., așezat pe vârful brațului cu acelaș nume, cetate celebră în istoria Românilor; 3. (Veche), orășel în județul Tulcea cu 3000 loc., zidit de Genovezi într’o insulă a Dunării. Port însemnat pentru pescărie; 4; sat în județul Olt: 1400 loc.

Eski-Kilia f. orășel în Jud. Tulcea: 2300 loc. (în majoritate Ruși); schelă așezată pe un deal lângă brațul Kilia.

CHILIA 1. Brațul nordic al Deltei Dunării, care formează granița cu Ucraina. Lungime: 111 km. Prin el trec 60% din apele fl. Navigabil pentru vase mici. Deltă secundară. 2. Grind de origine continentală, între brațele Sulina și Chilia. Supr.: 55 km². Alt. max.: 6,5 m. Culturi agricole.

CHILIA, oraș în Delta Dunării, pe malul stg. al brațului cu același nume al Dunării; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetății medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorită de Vasile Lupu, cu o frumoasă pisanie sculptată în piatră cu stema Moldovei. Veche așezare, cu un important rol comercial, a fost transformată, în 1479, de Ștefan cel Mare într-o amplă și puternică cetate: în 1484 a fost cucerită de turci. Prin Pacea de la București, încheiată în urma Războiului Ruso-Turc (1806-1812), C. împreună cu Basarabia, a fost anexată de Rusia; între 1918 și 1940, a făcut parte din statul român. În 1940, în urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata română (1941), orașul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) și reanexat de U.R.S.S.

CHILIA VECHE, com. în jud. Tulcea, pe brațul Chilia; 2.919 loc. (1991). Fabrici de brînzeturi și de conserve din pește. Morărit; abator. Complex de creștere a porcilor. Pe terit. ei a existat o veche cetate ridicată de bizantini la sfîrșitul sec. 10; în ev. med., a avut un rol comercial și strategic. Stăpînită de genovezi (mijlocul sec. 14), a intrat înainte de 1372 sub autoritatea Țării Românești; cucerită de Alexandru cel Bun, apoi din nou de Țara Românească (în 1447), a fost dobândită de Ștefan cel Mare în 1465; în 1479 a fost demantelată.

MILITARI-CHILIA, cultură a dacilor liberi din Muntenia (sec. 2-3 d. Hr.), denumită astfel după așezările descoperite în cartierul Militari (municipiul București) și în satul Chilia, com. Făgețelu (jud. Olt). Descoperite în peste 30 de localități din țară, așezările de tip M.-C. se caracterizează, pe lângă creații originale ale populației autohtone, și prin puternice influențe din Imp. Roman.

Chili/a, -aș, -e, -ia v. Achila 3, 4.