chebap sn [At: FILIMON, C. II, 69 / V: chea~ / Pl: ~uri / E: tc kebâb] (Tcm) Friptură de berbec sau de ied, la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești.

CHEBAP (pl. -puri) sn. 🍽 Frigăruie, friptură la frigare (preparată după arta culinară turcească): dobe de mistreț și ~uri de căprioară (ODOB.) [tc. kebab].

CHEBAP mold.; Chebac, G. (Isp III¹), prin schimbarea părții finale, < subst., < tc. kebâb „friptură”.