* CERNU < sl. чpънъ „negru”. 1. Cernut, b., sec. al XIV-lea (Morl 6). 2. Cu suf. -a, Cerna b. (Ștef) zis și Negru; Cernă b. (Sd XVI 157); Cerna f. (Isp V¹; 16 A II 228). 3. Marital: Cernaia, Iacob (17 B IV 189). 4. Cerne b. (Bîr I); Cernea frecv. 5. Cernica, Știrbei, boier, olt.; – m-re, ctitoria acestuia. 6. Cernicea t. (Mus). 7. Cernei, A., act.; Cern/escu; -ești s. 8. + -at: Cernat, pren (P¹¹); -solul (Rel; Ștef); -u s.; Cernăt/escu; -ești s.; -oae f. (Tec I); Cernați s. (Bîr I). 9. Cerneți t. cf. rus. чepнeц „călugăr”. 10. Enigmatic: Cernăzoae, marital (Sd XXII). 11. Din rus. чepныи „negru”: Ciorna b. (Dm); Ciornei (Arh; Sd XI), cf. subst. ciornei, pasăre (Pas).