cornuț¹ sn [At: T. PAPAHAGI, M. 140 / V: sc~^[1] / Pl: ~e / E: corn¹ + -uț] 1-60 (Șhp) Cornișor¹ (1-60).

cornuț² sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: corn² + -uț] 1 (Bot; reg) 1 Planta erbacee Cerastium alpinum, cu tulpina târâtoare și cu fructe în formă de capsule mici, cilindrice. 2 Planta erbacee Cerastium arvense, cu flori albe, care crește la munte sau prin livezi.

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț.

CORNUȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț

cornuț s. m., pl. cornuți

CERASTIUM L., CERASTIUM, LÎNA CAPRELOR, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din regiunile nordice ale zonei temperate, cca 100 specii, erbacee, vivace sau anuale (cca 30 cm înălțime), majoritatea păroase. Frunze cenușii-argintii, oblonge, ovate sau ovat-lanceolate. Înflorește în apr.-sept. Flori albe, dispuse în ciorchini sau panicule.

CORNUȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.