CARCA I. 1. – vornic (17 B I 179, 222, 363, II 90). 2. Carcea (Buc). 3. Cărcu, Ion, mold. (RA I 276); Cărcu zis și Cîrcu (Băl I, III, VI). 4. Cîrcu, V., act. 5. Cf. Cîrcă, P. pan zis și Cîrcovici, P., modificat din Carca sau Cărcu după analogia subst. cîrcă. II. + suf. -ciu: 1. Carciu, dobr., 1859 (RI XI 204). 2. Cărciu, buc. act.; -l (Sd XVI); Costandin (AO XX 139); Cărciul zis și Cîrciul (Băl III, VI). 3. Apropiate: Carciga, Ion, mold. (Sd VII 334) și Caraca, diac (BCI I).