O definiție pentru Caraba

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARABA, subst. reg. cf. tc. karaba „ploscă”; cu sensul acesta, nu de carabă-fluer, cuvîntul circulă în r. Cîmpina, ca. elem. pastoral, cuman. 1. – (Dm); – Drăguș (16 A I 323). 2. Cărăbea, munt. (RI 1 21). 3. -ulea: Carabulea, T., 1827 (RI XIV 148).

Intrare: Caraba
Caraba nume propriu
nume propriu (I3)
  • Caraba