2 definiții pentru Calomfir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calomfir sm [At: SEVASTOS, N. 83 / V: ~lam~, ~of~, ~onf~, ~onhir, caramfil, caramfi sf caranfínă sf caranfír, caranhíl, (reg) corofir / Pl: ~i / E: bg калофер] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee, perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale, compuse și florile galbene Si: (reg) bumbișor, busuiocul fetelor, calapăr (1), dumbravnic, izma-maicei-preceste, smirnă, spiculețe, venice (Chrysanthemum balsamita). 2 (Îf calamfir, caramfil, caramfilă, caranfil) Garoafa (Dianthus caryophyllus). 3 (Îf caramfil) Garofiță (2) (Dianthus carthusianorum). 4 (Îaf) Garofiță (3) Planta Dianthus chinensis.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALOMFIR subst., plantă zisă și calapăr. Calomfir/a f. (Ard; RS); -escu, R. (IO 107) sau Calofir/escu, R., post. (17 B IV 6); -ești s. 2. Caranfil (Arh; Bîr I) variantă a subst. calo(m)fir < arab. karanfyl, aceeași plantă.

Intrare: Calomfir
Calomfir nume propriu
nume propriu (I3)
  • Calomfir