CABA cf. magh. kaba „prost”, blg. < tc. kabá „comun, grosolan”,și gr. ϰάμπα „poiată”. 1. Caba, munt. (16 B 111 367); – T., mold. (Sur VII); – Ioan (Vr C 73); – țig. (Ștef); Căbești s. (Gr Buc). 2. Cabi, Apostul, mold. (RI XIII 285). 3. Căbiei, Ven., eg. (Băl V); Căbiceni s. (Sd XI 51). 4. Căbăești, moșie, mold. (ib.; Băl IV).