CÎRMÎZ (1, 2) s. m., (3) s. n. (Pop.) 1. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobite roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. (Entom.) Coșenilă. 3. Materie colorantă roșie, obținută din fructe de cîrmîz (1) sau din gogoșile de coșenilă. – Tc. kırmız.

CÎRMÎZ subst. < tc. kyrmyz < arab. kermez „stacojiu”. I. 1. Cîrmăzan/ul și -a b., frecv. în Muscel (Mus); – mold. (16 A II 84). 2. Cont. cu Cămîrzan: Cîrmîrzănescul, Lupe și Crămărzan (16 A I 225; 17 A I 143). II. Prin met. Cămărzan < *Cîrmăzan: 1. Cămărzan (Bîr III; RI II 143; 17 A V 301); -a, fam., Mar. și Satu Mare (Drăg. p. 278). 2. Cămîrzan (Dm; Tut), frecv. în nordul Ardealului. 3. Scurtat prob. Mărzănescul, Voicu (BCI XI 53). 4. Camarzinești în 1468, Comorzinești în 1485, azi, „prin metateză, Cărmăzinești” s. (Drăg 278), prin a doua met. se revine la prototip. 5. Comîrzan D., mold. act. 6. Comorzana s. (Mar). 7. Cf. Cîmrezea b. (16 B III 87).