cătinel av [At: VARLAAM, C. 347/2 / V: ~telin, ~ten~, câtelin, câten~, câtilin, cât~, chiten~ / E: ml pop *cautelinus sau cautelenus] (Îvp) 1-2 Încet (și prevăzător) Si: (îvp) cătineluș (1-2), cătinelușel (1-2), cătineluț (1-2), cătingan (1-2), (pop) cătinică (1-2). 3 Mereu. 4 Tiptil. 5 (Pop; îlav) Nel-~ Încetul cu încetul. 6 (Înv; îlav) ~ pre ~ Încetinel.

CĂTINEL, b. (16 B IV 208), < adv.