BURNAZ, Cîmpia Burnazului sau Burnasului, porțiune în S Cîmpiei Române, între Olt la V, Dunăre la S și linia Argeș-Cîlniștea la N și E, cu aspect de pod (alt. medie: 90 m), cu numeroase crovuri (numite local „padine”). Alcătuită din strate orizontale de argile și nisipuri terțiare peste care stau nisipuri și pietrișuri cuaternare, acoperite de o pătură groasă de loess. Străbătută de cursurile inferioare ale Vedei și Călmățuiului. Cereale. Pomicultură. Viticultură (Greaca).

BURNAZ tc. „năsos”. 1. – Eni, mold. (Sd VI 85); – Ion, olt., 1830 (Sd XV 8; R I X 65); – D. mold. (Isp III²); 2. – Andrei (Î Div.; – cîmpul pe r. Vedea; – i, ctitorii bis. Ghencea București ante 1821. (Romanosl. IV).