O definiție pentru Bun


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUN adj. și subst. bun „bunic”. Miklosich și Weigand explică nume ca: Bun, -ea, -ilă, la Vlahii din peninsulă, prin sl. ьoуинти, etim. admisă de Pașca, dar Maretič derivînd Bun din Bunislav, afirmă că acesta „n-are realmente sens în slavă” (Rad vol. 82, p. 15). Capidan respinge etim. slavă la Bunea (DR II 806), iar Drăganu explică pe Buna b, an. 1211 < rom. „bună, bunică” (Drăg 93 n. 1). 1. Bunu, V., mold., act.; -l (Cat); -l, fiul lui Ioan (16 B IV 305); -l olt. (17 BII 62); rotacizat: Burul < bun, istroromîn (Drăg 452 n. 2). 2. Buna b 1211 (v. mai sus); – f (Ac Bz 43; P Bor 53; P14; Tec II; Răc 10; 16 A I 441), etc.; fam. (Glos; 16 B I 144; Isp IV1); Bună (Drag 120). Bun, -a, -i, ic, -imir, -islav, -ișa nume de vlahi (Vlah PB). 3. Compuse; Bună-Cale b. (Sur IX); Bunămasă (16 B I 159); Bune-verze, Gh. (Șchei III); Bunăziua fam. buc. 4. Bun/escul mold.; -ești, -eni ss. 5. Vocativ, Bune (Ard); -a fiul lui Cores, log., 1581 (Sd XI 99); – frecv. ard. (Paș). 6. Bunaci (AO X 22); -u, act. 7. Bunata f. (16 A II 187; Orh). 8. Bunăescul, Stan (17 B II 179) < marital *Bunaia 9. Bunéci, I., olt. (Cras 62, 84); -u ard. (Paș). 10. Bunei t. 11. Buneș (Isp I1); -u (Tec II). 12. Buneul m-te (Vr.) 13. Bunic, țig. (16 B IV 316). 14. Bunil/a popa (17 B II438; 16 AI 65); (Sur I; RI XVIII 24); -vlah Serbia. 15. Bunișoru t. (Sc); Bunișa, vlah Serbia. 16. Bunința s. (16 A IV 220). 17. Bunița, T., mold. (Sd V 224). 18. Bunoe țig. (16 B II 16). 19. Bunuș (Viciu 15); -a f. (17 A II 330). 20. Maritale: Bunaica f. (17 A V 233); 21. Bunoaia b. (vlah Serbia și Ard). 22. Cu sufix enigmatic: Buner, olt. (AO X 128).

Intrare: Bun
nume propriu (I3)
  • Bun