bulb sm [At: N. LEON, MED. 26/10 / Pl: ~i / E: lat bulbus] 1 Tulpină (subterană) a unor plante, alcătuită din frunze în formă de tunici sau solzi suprapuși (în care se depun substanțe de rezervă), cu un înveliș membranos uscat. 2 (Îs) ~ pilos Partea terminală, umflată, a rădăcinii firului de păr. 3 (Îs) ~ rahidian Segment inferior al creierului, în forma unei umflături, situat între măduva spinării și protuberanța creierului. 4 (Îs) ~ ii ochilor Globii oculari. 5 Obiect de forma unui bulb (1). 5 (Îs) ~ aortic Dilatație a arterei aorte situată la ieșirea din inimă, existentă la pești și la batracieni.

*BULB sm. 1 🌿 Organ al plantei, în formă de ceapă, alcătuită din numeroase foi cărnoase suprapuse și lipite strîns unele de altele, din partea de jos a cărora pleacă rădăcinile; astfel de bulbi se văd la ceapă, la anghinară, la zambilă, etc. (🖼 644) ¶ 2 🫀 Umflătură rotundă în fundul cavităților unde iau naștere perii sau dinții ¶ 3 🫀 ~ rachidian, umflătură rotundă la extremitatea de sus a măduvii spinării [fr.].

BULB < lat. bulbus „glob”, v. subst. bulbuc³ (DLR). 1. Bulbu (I Bot 6). 2. Bulbe, b. (17 B I 481); Bulbea (Sd XXII). 3. + -os -ie, Bulbós/ie (17 B IV 58). Bulbósea (Dm).