bui² [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.

bui vb. IV. (reg.) 1 intr. (despre apă) A țîșni, a veni cu furie, a izbucni, a năvăli. 2 intr. (despre oameni) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. 3 refl. (despre vite) A se provoca la luptă boncăind. • prez.ind. -iesc. /cf. srb. bujati.

BUI cf. sl. ьoуй „crud, violent”. I. 1. Bui și Buiu, D. act.; Buiul, ard. 1231 (O Deus 393); – mold. (Dm); – fam. ar. (Cara 6). 2. Buescu, Pană, stolnic (Fil. 44); Bueasca t.; Buești s. 3. + -il: Buil (17 B II 85); -a t.; -ă (17 B IV 154; AO XVI 345). II. 1. Buia b., 1415 (Ț. Rom 111);- 1635 (Hris I 229). 2. Bua și Buia ar. (DR II); ca prenume: Buia lui Brebul (17 B I 481). 2. + -an, Buian pren. mold. (P¹⁴). 3. + -că: Buic, R. (Olt); -ă, munt. (RI I 21; 16 B V 47; 17 B I 307) etc.; Buica boier 1521 (P Gov f° 14 v°) – f., frecv. (16 B IV 320, 410, V 216, VI 210, 261; 17 B IV 18); – f. (Mus 27) etc. etc.; j-ța Buica (AO XVII 296; Sd V 14, din 1618). 4. Buice b., olt., 1631 (Sd. VI 468); Buic/escu, Diicu (R Gr; Sd XI) etc.; -ești s. 5. Buicea, 1619 (Gorj 118); – olt. (AO VII 29; Sur VI). 6. Buiceale, Tanasie (Tut). 7. Buicioiul, Vlad., olt. (Sur VI). 8. Buiculescu, C., act. 9. Cf. + -it: Buit b. (16 B III 206); -ul, G. 1630 băn. (LB; Met IB).