O definiție pentru Brăcace

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRĂCACE, -CIU subst. „căldare spoită” (DLR). 1. Brăcaci pîrîu (Băl V); -ul t. (17 A III 132); Brăca/cea s,; -ciu t. 1607 (Cat mold I) 2. Brăcăcilă (Tec I); – hînsar, mold., 1686 (RI I 58), cf. Bărcăcilă < bărcace (oae). 3. Brăcăcescu (Nif).

Intrare: Brăcace
Brăcace nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brăcace