brazdă sf [At: CIHAC II, 27 / V: breazdă / Pl: ~de / E: vsl бразда] 1 Fâșie de pământ (răsturnată) lucrată cu plugul. 2 Recoltă strânsă de pe brazdă. 3 (D. vite de jug; îla) Din (sau de) ~ Din dreapta. 4 (Pfm; îe) A (se) da sau a aduce (pe cineva) la (sau pe) ~ A aduce pe cineva pe drumul cel bun. 5 (Fig; îae) A deveni harnic și serios. 6 (Fig) Dâră. 7 (Pex) Hotar (însemnat cu o brazdă (1)) Vz graniță. 8 (Pan; Mol) Bucată de pământ (cu iarbă cu tot) Si: glie. 9 (Reg) Bucată de pământ luată cu un hârleț. 10 (Pan) Rând cosit de iarbă, de grâu etc. Si: polog. 11 (Pan) Strat (de legume sau de flori) Cf răzor. 12 (Îs) ~ de udare Element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 13 Crestătură. 14 (Fig) Cută a feței. 15 (Fig) Rid.

brazdă s.f. 1 Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul; brăzdătură. A pus plugul în brazdă (AGÂR.). ◊ Brazdă oarbă v. orb. ◊ Loc.adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. Boul din brazdă. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se adapteze. Pînă l-am dat la brazdă mi-am stupit sufletul cu dînsul (CR.). A se da pe (sau la) brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o nouă situație, a se acomoda, a se obișnui; a se conforma. Încet, încet nora s-a dat la brazdă (CR.). A răsturna brazda v. răsturna. A trage (o) brazdă v. trage. ◊ Fig. Dar brazda urii va da alte grîne (SADOV.). ♦ Urmă făcută cu plugul în pămînt. 2 Rînd de iarbă, de grîu etc. rămas în urma coasei. Aerul... se îngroșa de mireasma verdeții crude, răsturnată în brazde (AGÂR.). 3 Bucată de pămînt cultivată cu legume, flori etc.; strat, răzor. În mijlocul grădinii cu brazdele de flori (PAS). ♦ Bucată de pămînt acoperită cu iarbă. ♦ Bucată de pămînt desprinsă dintr-un teren și mutată pe un alt loc pentru ornarea parcurilor, protejarea șanțurilor etc. În capătul aleii, ne-am pus pe o canapea de brazde (C. NEGR.). 4 (agric.) Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigație, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 5 Urmă, dîră, pîrtie; crestătură. Ușa veche, cu brazde adînci (AGÂR.). 6 Fig. Zbîrcitură, cută a feței; rid. Obrajii despicați în două de niște brazde lungi (GALAN). • pl. -e. /<sl. veche бразда.

BRAZDĂ subst. și BRĂZDEI subst. 1. Brizde, 1681 (Tut 34). 2. Brăzdeiu (Sur IV).