brav, -ă adj., s.m. 1 adj. Care dă dovadă de curaj; viteaz, îndrăzneț. Oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sînt mai bravi în fața morții (IBR.). ◊ (subst. m.) Îi întîmpinau pe bravii întorși de la luptă. 2 s.m. (înv.) Persoană care teroriza și omora pentru bani. • pl. -i, -e. /<fr. brave, it. bravo.

*BRAV 1. Brăvești s. (Sd XXII 377). 2. Bravice și Braviceni ss. mold. (Sd XXI). Tema poate fi scurtare din Dumvravă, v. acesta.