BOTĂȘ, radicalul numelui Botoșani, orașul, scris în acte Botăș/ani, -eni, oscilează între formele: Botaș, Botăș, Botîș, Botoș, Botuș, fiecare avînd derivatele sale; Bogrea îl explică greșit prin subst. blg. бoтушap „cismar”, iar Iorgu Iordan, mai corect, din subst. botușe(le) < botîșe, un soiu de opinci. 1. Botaș Ion (< bot), act.); -a (VM). 2. Botăș (< botă = bîtă) mold. (Dm; Ștef; C Ștef; Sd XVI); boier (17 A IV 52); > Botășani (16 A III; Botășești (Dm). 3. Bot/îș, -iș, mar. (Sd XVII). 4. *Botoș < „botoși sau hileri” (DLR): + suf. augm. -an: Botoșan, Ion (Tec I; Meșt Cr); -i, -a ss.; -ul, Necula, 1693 (Ac Bz 8 și 17 B IV 530); Botoș/ești, -enița ss. 5. *Botuș, > Botușa b. (17 B III 54); + -an: Botușan (Gr Buc); Botușel (Ac Bz 21). 6. Botușar munt. (17 B III 54, IV 142) < blg. бoтушap „cismar”. 7. Prin as. progr., Botoșariul, N. (AO XVI 329).