BOTA < subst. botă (vasul) și botă (bîtă); cf. și blg. бoтa sint. < Bogdan (Weig). Pașca consideră Botu (v. precedentul Bot) cu derivatele lui, ca un masculin refăcut din Bota, dar uită fenomenul contrar al aplicării frecvente a unui sufix onomastic -a, la forme masculine ca Bot, ș.a., fără a crea un feminin. 1. Bota b. (Ard I; Paș; Met 95); – băn. (LB); Boata b. (Ard); Botă, mold. (Isp II¹); – jitnicer, mold., 1655 (acte mss. Ac. Rom), sau < Șerb II 22. 2. + -an: Botan (17 B I 32, 254); Stavăr (Isp III¹); – Ioan, 1707 (BCI VII; – Șerban (AO XI 63); -ul t. 3. + -ar: Botarul.