bord¹ sm [At: REV. CRIT. I, 552 / Pl: ~rzi / E: nct] 1 (Trs; Ban) Bulgăre de pământ uscat. 2 (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita pepo).

bord² sn [At: CARAGIALE, M., 37 / Pl: ~uri / E: fr bord] 1 Margine laterală a punții unei ambarcații (mari). 2 Comanda unei ambarcații sau a unui vehicul. 3 (Îs) Jurnal de ~ Registru în care se notează toate evenimentele importante din timpul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. 4 (Îlav) Pe (sau la) ~ În ambarcație. 5 (îal) în avion. 6 (Îe) A arunca peste ~ A renunța la ceva considerat nefolositor. 7 (Înv) Bor². 8 (Rar) Margine a unui obiect, profil etc. 9 (Rar; frm) Țărm de mare.

bord s.n. 1 (mar) Marginea laterală a punții unei nave mari. 2 (nav.) Puntea unei nave. ◊ Loc.adj. De bord = care se referă la navigație. △ Jurnal de bord = registru în care sînt notate coordonatele zilnice ale deplasării unei nave (maritime, spațiale etc.), precum și cele mai importante evenimente din timpul călătoriei. ◊ Loc.adv. La (sau pe) bord = a) pe puntea unei nave; b) în avion, în navă spațială. ◊ Expr. A arunca peste bord = a) a înlătura pe cineva; b) a renunța la ceva ca nefiind de folos. 3 (auto., av.) Partea interioară a unui vehicul, situată în fața șoferului, pilotului etc., unde se află aparatele care indică anumiți parametri de funcționare. ◊ Aparat (sau aparate) de bord v. aparat. Echipament de bord v. echipament Tablou de bordv. tablou. ♦ Ext. Interiorul vehiculului. 4 (fran.) Marginea unui obiect, profil etc. ♦ Țărmul mării. • pl. -uri. /<fr. bord, germ. Bord.

BORD cf. subst. bord „bolovan mare, bordan”. 1. Bord (Sd XVI) și s.; -u, mold. (16 B III 1); -ul t. 2. Borde b. (Sd VI 269; 17 B 1 90, 172); – din Huși (BCI VII 71). 3. Bordea (cf. subst. bordea „nălucă, sperietoare” în DLR), n. frecvent pretutindeni: ard. (Moț; Paș; Ard II 202); olt. (Hur; 16 B I 15-6); munt. (16 B I 127, IV 236; 17 B I 90, 172; Giur 46, 153); mold. (Isp V¹; Dm); Stanciu Bordii 1618 (Condica Mislea mss. nr. 161 Arh St.). 4. Borda b., mold. (Ur XXII 288), format din bord + suf. -a sau < magh. borda „coaste de om”; – Ioan, ard.; Bord/escu, act.; -ești, -easca, -eni ss.; -ea; -ean, S., ard.; marital Bordoia, Catrina. 5. + -an: Bordan pren. (Vr) (din subst. bordan); Bordănicioi (Tec II). 6. Bordiianu, D-trachi, 1828, Dorohoi; Bordeanu cu suf. de apart. locală < s. Bordeni. 7. Bordenache, pictor. 8. + -adu: Bordadu (17 B IV 407). 9. Bordocel (ib. 253). 10. + -aș: Bordaș, Șt. (MO 10 febr. 1949; Viciu 32).