bóldur m., ca fagur (d. bold). Buc. Bold (prăjină) de scornit peștele de supt malurĭ.

BOLDUR, Alexandru (1886-1988, n. Chișinău), istoric român. Conf. univ. la Petrograd, prof. univ. la Sevastopol, Chișinău și Iași. Colaborator (din 1938) și director (1943-1947) al Institutului de Isotrie Națională din Iași. Contribuții fundamentale privind istoria Moldovei, mai ales a Basarabiei („Basarabia românească”, „Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei (1457-1504). Studiu de istorie socială și politică”).

BOLDUR v. Costache.

BOLDUR. 1. Boldur (Dm; Arh); -a (Moț). 2. Boldor (Ștef, C Ștef; Bîr I; Ard); Buldur (IS 278; An Com); ambele forme prin as. progr. și regr. 3. Boldări, P., act.; cf. subst. mar. boldurel „prăvălie” (Tit Bud).