boldi¹ vb. IV. tr. (fam.) 1A împunge cu boldul. 2 Fig. A îmboldi; a îndemna. 3 A căsca, a holba, a zgîi ochii. Căpitanul boldi la Andrei niște ochi de taur (HOG.). ♦ refl. A privi cu încordare. Lumea s-a boldit de uimire și așteptare (POPA). • prez.ind. -esc. /bold¹ + -i.

Boldi/jar, -sar, -șar, -zar v. Baltasar 1, 3.