boghiu³ sn [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor și care le permite luarea curbelor.

boghiu s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care permite înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. • pl. -uri. /<fr., engl. bogie, boggie.

BOGHIU subst., o specie de uliu (DLR). 1. Boghiu (Ard); -l fam. (C Ștef; Sd XI 27; Isp IV¹; BCI VIII 70; Sd XIX 27). 2. Boghioru, 1880 (BCI XV 72). 3. Boghean, olt. (Sd VI 495).