bob¹ [At: (1588) CUV. D. BĂTR. I, 309 / V: bobă (1) (Pl: bobe) sf / Pl: ~i sm, boabe, (nob) ~uri / E: vsl бобъ] 1 sm Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite (Vicia faba). 2 sm (Îs) ~-de-țarină Specie sălbatică a bobului (1), cu flori roșiatice (Lathyrus platyphyllos) Si: (Buc) unge-căi. 3 sm Exemplar din această specie. 4 sm Sămânța bobului (1). 5-6 sn Sămânță de cereale (sau de legume) care fac fructe păstăi Si: boabă (4), grăunte. 7 (Pop; îe) Câtu-i negrul ~ului Foarte puțin Si: cât negru sub unghie. 8 (Pop; d. femei; îe) A mânca ~ A rămâne însărcinată. 9 sm (Îe) A da (a trage sau a întinde în ~i) A prevesti cu ajutorul bobilor. 10 sm (Pop; îe) A-i fi (cuiva) ~ii numărați A-l aștepta (pe cineva) o primejdie. 11 sm (Pop; îe) (Parcă) a da(t) cu ~ii S-a întâmplat întocmai (și în scurt timp). 12 sn (Îlav) ~ de ~ cu ~ Cu grijă și răbdare. 13 sn (Îal) Amănunțit. 14 sn (Îlav) Din ~ în ~ Amănunțit. 15 sm (Îlav) ~ numărat Întocmai. 16 sm (Îal) Exact. 17 sm (Îal) Amănunțit. 18 sm (Îal) Clar. 19 sm Orice părticică de materie care seamănă cu un bob (4). 20 sn (Teh; înv) Granulă. 21 sm (Înv; îe) A-i sări cuiva ~ ii din nas A-i sări mucii sau sângele din nas. 22 sn Boabă. 23 (Îe) Nu... ~, nici... ~ Nimic Si: deloc, nici o iotă.

bob² sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: eg, fr bob (sleigh)] 1 Sanie care se poate conduce cu un volan sau două cabluri. 2 Sport practicat cu bobul (1) Si: bobslei.

bob³ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: nct] Instalație cu turn pentru ridicarea materialelor de construcție.

bob¹ s.m., s.n. 1 s.m. (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu tulpina înaltă, cu florile albe sau trandafirii, cu păstăile mari și cu semințele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ Restr. Sămînța acestei plante. Gătitu-le-ați ceva bob fiert? (CR.). 2 s.m. Compus: (bot.) bob-de-țarină = specie sălbatică a bobului, cu florile roșcate (Lathyrusplatyphyllos); măzăriche. 3 s.n. (bot.) Sămînță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă. ◊ Loc.adv. Din bob în bob = amănunțit. Dacă nu știi, ți-aș arăta din bob în bob amorul (EMIN.). Bob numărat = cu exactitate, exact, întocmai; pînă la capăt, totul. Nenea Hristodor... dovedește, bob numărat, că arenzile au scăzut (DELAVR). Bob cu (sau de) bob = cu grijă și cu răbdare; amănunțit. ◊ Expr. A nu zice (sau a nu pricepe) bob = a nu zice (sau a nu pricepe) nimic. Nu zise nici măcar bob (ISP.). A da (sau a ghici, a trage, a întinde) în bobi ori a da, a trage bobii (sau cu bobii) = a prevesti viitorul după cum se așază bobii aruncați de ghicitor. A arunca bobii v. arunca. Pînă la un bob de linte v. linte. A alege bobul de neghină v. neghină. A da (sau a căuta) (bobi) cu sita sau a trage în bobi pe sită (sau pe fundul sitei) v. sită. 4 s.n. Obiect mic, de formă rotundă, care seamănă cu un grăunte. Anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă (EMIN.). • pl. m. bobi, n. boabe. /<sl. veche бобъ.

bob² s.n. (sport) 1 Sanie de metal foarte joasă și îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în față cu două patine mobile, care se conduce mai ales cu ajutorul unui volan, folosindu-se la concursuri pe pante special amenajate. 2 Sport practicat cu acest fel de sanie; bobsleigh. • pl. -uri. /<engl., fr. bob[sleigh].

Bob (loan) m. episcop al Românilor uniți din Transilvania, autorul primului Dicționar român poliglot (1739-1830). ║ (Vasile Fabian), nepotul celui precedent, poet satiric ardelean (1795-1836).

bob¹ (plantă) s. m.

bob² (sămânță pentru ghicit) s. m., pl. bobi

bob³ (sămânță) s. n., pl. boabe

bob⁴ (sanie, instalație de ridicat) s. n., pl. boburi

BOB, Ioan (1739-1830, n. sat Orman, jud. Cluj),episcop unit din Transilvania. Reprezentant al românilor în Dieta Transilvaniei din 1790-1791. Împreună cu episcopul ortodox Gherasim Adamovici, a patronat al doilea Supplex Libellus Valachorum, din 1792, afirmînd postulatele națiunii române. Autor al unui dicționar româno-latino-maghiar.

BOB subst. 1. Bob, Ioan ep.; tradus: Fabian, V. (= Bob) prof. Iași, nepotul episcopului; Bobul (Rel; Buc; Tec, II); -escu. 2. Boba pren., fiica lui Radu cel Mare (D Gorj); și n. de familie (Cat; 16 B I 36, III 135; Ac Bz 36; 17 B II 40; IV 56; Am 108), dar mai frecv. n. de femeie (13 – 15 B 212, 16 A I 415; Sd XV 4; 16 BI 52) etc. 3. + -ai, -aia: Boba, -ia, -ița ss.; Bobaiu olt. (Sur VI); marital: Boboaia (Cat); Bobăești s. 4. Boban (Mar; Cat; 16 B II 250; Sd XVI; 17 A I 146). Bobancu, Ioan (Șchei IV). 6. Bobanea (16 B III 177); Bobanga ard. (Viciu 15). 7. Bobanțu (Paș). 8. Bobîncă, V., olt. act. 9. Bobănă (Ard). 10. Boboană (17 B II 78). 11. Bobar, Costin (Ard II 151); -u, C. (Șoimari); -iu (Paș) „ghicitor”. 12. Bob/e (Hur; Sd XVI) -ea (Cat) și frecv. munt.; -escu; -cală ard. (Viciu 15). 13. Bobéi (Sd XVI; 17 B III 107). 14. Bobeia (AO IV 323). 15. Bobei/ca fam., 1702 (Paș); -că, Șt. (17 B II 53); -ță (Am. 16. Boben (16 A IV 301; Sd XVI). 17. Bobenc, Gr. (Sur V). 18. Bobeș (Paș; IS 276). 19. Bobia f. (16 B I 144). 20. Bobic (17 B III 105); -u (Ard); -ești s.; -iul (Sd XXII); Bob/ica, Iftode (Buc); -ici, Iv. (16 A II 118). 21. Bobil, Șt. (Băl V); -ă olt. (Sd VII 6). 22. Bobin (C Ștef; Sd XVI); -ă b., țig. (16 B I 188); -că, Iene (P Bor 104); -ca (RI VIII 146). 23. Marital: Bobințoae, Dan (17 B I 395). 24. Bobișul t. 25. Bobiștean țig. (16 B V 10) < subst. bobiște. 26. Bobiț(Șchei I). 27. Boboiul Stan (Drj 56). 28. Boboș (Ard II 174). 29. Boabe, Elena act. II. Alte derivate și compuse: 1. Bobulete, (C. Lit. 1941 p. 1391); Bobolat (17 B I 493); -ă mold. (RI V 225). 2. + Iuga: Boboiug b. (C Ștef; 16 A II 234); -i scris și Bubuiugi (C Ștef), lectură greșită: Boboing (C Bog); Boboiag boier, mold. (Romanoslavica. 3. Bobric 1606 vătav (Cat mold. I); Boberincu, fam. din Brăila. 4. Bobolina f. (D Buc). III. Cu fonetism mold. boghi, pl. pentru bobi: 1. Boghea b., mold.; Bogh/eni, -ești ss.; Boghia b. (16 A II 85) din satul Boghiești. 2. Boghian (Arh; Sd X; Sur II); Boghean ușerel (16 A III 461) sau < bodian, nume debou (DLR). 3. Boghici (Ard); – C-din din Brașov (Cat gr. I). 4. Boghi/cea și -ceni ss. 5. Boghin act.; -a, D. (Șchei I); -ă (Ard; Sd X); -ești „neam” (Dm). 6. Boghiș (Ard). 7. Boghița (< bobița) și Boghicea (< Boghici?) bb. (C Ștef; Sd XXII); Boghiul (Glos).

FABIAN-BOB, Vasile (1795-1836), poet și pedagog român. Prof. la Seminarul Socola și Academia Mihăileană. L-a sprjinit pe Gh. Asachi în organizarea învățământului din Moldova. Versuri în latină și română. Manuale didactice (în manuscris).