bivol sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 329/13 / V: (înv) bibol, (îrg) bihol, bihul, biol, -vel / Pl: ~i / E: vsl биволь] 1 Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate, întoarse spre spate (Bos bubalus). 2 (Dep) Epitet dat unui om mătăhălos și nesimțit.

bivol s.m. (zool.) Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ (deprec.) (Epitet pentru un) om gras, mătăhălos, nesimțit S-a repezit către ei un bivol brunet cu celularul în mînă. • pl. -i. /<sl. veche бнволъ.

BIVOL subst. 1. – Lupu, mold. (Sd VII. 2. Bihol (Băl II). 3. Biolan, M., act.; -escu (Nif).