bere² s.f. 1 Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii sau a unui decoct de malț și flori de hamei. ◊ Bere blondă v. blond. 2 (eliptic) Recipient cu bere; țap, halbă, sticlă de bere. A cumpărat o bere. ♦ Conținutul recipientului. A băut o bere. • pl. -i. /<germ. Bier, după bere¹.

Ber/e, -ea, -escul, -eș, v. Ber 3 – 5.