bent s.n., adj.invar. (turc.) 1 s.n. (reg.) Mică vale cu sau fără apă curgătoare. 2 s.n. Ochi de apă adînc. 3 s.n. Mocirlă. 4 adj.invar. Fig. (înv.; despre oameni) Ascuns. • pl. n. -uri. /<tc. bend.

BENT subst. < tc. bend „dig” (DLR). 1. Bentu s.; Benta t. (Mus). 2. Bent/e, G. și -oiu, act. 3. Cf. Bența ard < ung. (Viciu).