BENEDICT forma catolică < lat. Benedictus cognomen în uz din primul secol al erei noastre; ortod. Venedict de Nursia (Syn.) I. 1. Benedict; -a (11-13 C I 147); cu apoc.: Benedic, toponim lîngă m-rea Vintilă Vodă (16 B IV 102) numit și Menedic < magh. menedék „adăpost”, corupt în Meledic; Benedict, ungur, 1660 (Sd IV 3). 2. Benetic (cont. cu venetic) boier mold. (17 A II 201 și IV 279) fratele lui Bernard Borisi mare post.; Benetiuc (Cand 14); olt., 1638 (DGorj). 3. Benedec, ard. (Sd V 514) < ung. Benedek; munt., 1495 (Rel). II. Cu apoc.: 1. Bene, mold. (Sd XI și XXI), cf. magh. Bene, 1135, (BL II 38). 2. -a, mold. și munt. (Dm; Ștef; Sd XIX și XXI; Drj nr. 28) -a, I. (Paș; Ard); -ști s. 3. Benin, Benic ss.; Beniuc fam. act. Cf. și blg. Benjo < Benedictus (Weig). 4. Benici (Dm; Ștef); – Duma din 1529 (C. Ștef) 5. + -iga, Beniga 1680 (Paș) și + -ilă: Benilă (ib.). 6. Benu (P Bor 27); Benul (Puc). 7. + cu: Bencul, orășan (16 B V 219). 8. + -cea, -ciu: Bencea (Moț; Puc); Benciul, mold.; Bencești s. (17 B II 383). 9. Din magh. Bence < Benedict, (cit. Bențe); Bențul t; Bența pren. ard. act.(Var 22); -mold. (Sur X); Bențe (17 B II 286);Bențea 1758, ard. (Paș); – Drag. (Isp II²); -Gr. (17 A IV; 10. Bena (11-13 C I 25 Dm); pt. acest ipoc. cf. și magh. béna „olog”. Pentru derivatele II 1 – 9. Capidan admite etim. lui Miklosich < tema sl. ЬЕН „a ucide”, mai probabilă însă etim. < Benedictus, în legătură cu influența catolicismului în Moldova, forme adoptate și de ardeleni. 11. Cf. ard. Bedea < magh. Benedek (etim. Paș), puțin probabil.