BEDĂ subst. ard. „pacoste”, „mizerie”. 1. Beda V. (Vr C 200; Viciu 32); Bedea, ard. (ib). 2. Bedeu b., frecv. în Maramureș (M mar). Numirea satelor: Bedei, Bedeni, Bedeciu ar semnifica „nevoiașii, sărmanii”, idee exprimată în Muntenia prin „Afumații, Pîrlițîi” etc. 3. Diminutiv: Bediuță (17 B II 70); Bădăuțâ ard., act. 4. Cf. Bedecan ard.