BECHEȘ subst. „bundiță” bănățeană, sau haină țărănească în Ardealul de nord, < ung. bekes cf. și magh. békés „pașnic”. 1, Becheș Ioan, ard.; – Drag, 1788 (Paș). 2. Beacheș Udrea, munt., 1666 (BCI III 92). Cf. și orașul ung. Bekes-Csaba.

becheș, s.m. (reg.) 1. Cojoc din dimie. 2. Cojocar. ■ (onom.) Becheș, Bechiș, nume de familie în jud. Maram. ■ Termen frecvent în zona Banatului. – Din magh. bekes (Scriban).