BASIC-ENGLISH s. n. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: beisic-ingliș] – Cuv. engl.

basic-english sm [At: DEX² / P: beizic-inglis / A: net / E: eg basic-english] Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională.

basic-english [’beizik,ingli∫] subst. (lingv.) Formă simplificată a limbii engleze, avînd la bază un minimum de cuvinte și reguli gramaticale, care a fost creată (în anii 1926-1930) cu scopul de a servi ca limbă internațională. • /<engl. basic-english.

BASIC-ENGLISH s. m. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: beizic-ingliș] – Cuv. engl.

BASIC-ENGLISH s.f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. [Pron. besic-ingliș. / < engl. basic-english].

BASIC-ENGLISH BEIZIC-INGLIȘ/ s. f. formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. (< engl. basic-english)

Basic-English (engl.) [pron. beĭsikingliș] s. n.

Basic-English (angl.) [pron. beĭsic-ingliș] s. n.

BASIC-ENGLISH s. f. (< engl. basic-english „engleza de bază”): limbă artificială obținută între 1926-1930, prin simplificarea limbii engleze, de către filozoful englez R. Ogden. în colaborare cu I. A. Richards. Dispunea de 850 de cuvinte și de o gramatică foarte redusă (cu un minim de reguli). S-a limitat la un cerc foarte restrâns de vorbitori, azi nemaifiind folosită.