Barca m. puternică familie cartagineză, reprezentată de Amilcar și de cei doi fii ai săi, Anibal și Asdrubal, și fiind în rivalitate cu familia Hanon.

Amilcar (Barca) m. general cartaginez, părintele lui Anibal, cuceri Spania și întemeia acolo Barcelona (mort 328 a. Cr.).

BARCA, familie nobiliară cartagineză, din care au făcut parte generalii Hamilcar, Hasdrubal, Hannibal.

BARCA, cf. barcă, subst. ard. (femeie proastă) și bărc, ard. (dumbravă), omonimul barcă (luntre) fiind neologism nu intră în cauză. 1. Barc (Dm); Barcul t. mold. 2. Barca b., 1696 (RI IX 49). 3. Barcea zis și Bîrcea fam. (Paș); – S. (Isp III²). 4. Barcianu doi profesori ardeleni, cf. și ung. Barcsay. 5. Barcioiul, Drag. (17 B IV 97). Pentru Barcan v. și Bărc.

CALDERON DE LA BARCA, Pedro (1600-1681), dramaturg spaniol. Tipic reprezentant al barocului, a adus în teatru o puternică forță meditativă, un ascuțit simț dramatic și un stil somptuos, încărcat de simboluri și metafore. Vasta sa operă cuprinde comedii de capă și spadă („Doamna nevăzută”), drame profane („Judecătorul din Zalamea”), filozofice și religioase („Viața este un vis”, „Magul făcător de minuni”). Cel mai important autor de autos sacramentales („Marele teatru al lumii”).

HAMILCAR BARCA (Fulgerul) (c. 290-228 î. Hr.), general cartaginez. Tatăl lui Hannibal. Comandant al forțelor cartagineze din Sicilia în timpul primului război punic (247-241 î. Hr.); a înăbușit răscoala mercenarilor cartaginezi (241-238 î. Hr.). În 237, a inițiat o politică de cuceriri teritoriale în S Pen. Iberice (unde se găseau bogate mine de argint). A murit în timpul luptei cu triburile celtibere.