O definiție pentru Barbă


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BARBĂ subst. Unele nume de persoană derivate din acesta se pot confunda cu cele provenite din Barbu (Partea I-a). 1. Barbă (Dm; Giur 272; Ard); – Stan (C Bog). 2. Bărbălăul t. (cu suf. -lău). 3. Bărbăleni s. 4. Bărbăletești. 5. + -lea: Barblești s. (Băl V) 6. Barboiu, -oaia (Olt; Sd XVI); Bărboiu olt., 1640 (AO VII 33). 7. Bărbos, P. (Glos); Bărbosul, Micul (16 A III 26); Bărboși s.; Bărboș t. (Ind 13 – 16 B); Barboșel, Ioan, mold. 8. Barbușa, munt., 1569 (Ins 159). 9. Prob. Berbeșu t. (Sur XVIII), dintr-un Barbeș; Berbeșii s. 10. Compuse: Barbă-n deal. Stoica, munt. (Sd V); Barbă-geamără (C Bog); Bărbăgerii fam. (AO V 209); Barbălat Ioniu (16 B V 431); -ă (Olt; Sd XXII); Barbă-rasă Fl. (An Pit 25). V. și Barbu < Barbura (Partea I).

Intrare: Barbă
Barbă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Barbă