bîtlan s.m. (ornit.) Pasăre de baltă, din ordinul picioroangelor, înaltă de peste un metru, cu penele cenușii, cu gîtul, ciocul și picioarele lungi și cu un moț de cîteva pene date pe ceafa (Ardea cinerea); stîrc cenușiu, (reg.) Bîtlan alb (sau cenușiu) = erodiu (Egretta). Bîtlan de stuf = buhai-de-baltă (Botaurus stellaris). • pl. -i. /<bg. батлан <tc. batlan.

BÎTLAN, (16 B VI 277); fam. (17 B IV 176), < subst.