AVRAAM patriarh biblic, ebr. Abrahâm „tatăl este înnalțat” (R On). I. 1. Avraam, olt., 1710 (Sur VI). 2. Avrămescul, D. (Băl V); Avrăm/ică, -ior, -ilă, -oiu, forme oltene (Cand 117); -uță, buc.; cu afer.: Vrămoai, Ileana (Bîr II 380); Vrămuț 1722 (Paș); Avrămăscul, m mar. (Ard); Avrăm/eani s. (Dm); -ilă diac (17 A IV 477). 3. Avrămñel fon. dialectal buc. 4. Avramuș, M., olt. (AO VII 305). 5. Avrămiasă nume de plantă și de zînă (Has), Avran, dobr., 1859 (RI XI 208, cu m > n cf. Vîrlan < Varlaam). 7. Auvran, 1683, mold. (Has), n. II. Probabil cu afer. silabei av-: 1. Rămescul, Socol (Giur 158); Rămești s, (16 B II 79), sau Rîmeștii s. (Hur) prin etim. pop., după subst. rîmă. 2. + -șea: Ramșea popă (16 A III 398). III. Din lat.-cat. Abraham: 1. – (Mar 145) 2. Abram (Ard); Abrămiasă, Murgă (Ard II 255), marital; Abramovici, Crăciun, mold. din Polonia (Băl VI). 3. Din arm. Abro < < Abraham: Aburel, Fl., mold, (An Com), etim. H. Siruni (com. orală).