7 definiții pentru Atena


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Atena f. odinioară, celebra cap. a Aticei; azi cap. Greciei, port pe golful Eginei: 300.000 loc. (Atenian).

Athena f. Mit. numele grec al Minervei. V. Pallas.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Atena (Athena), (în mitologia greacă), zeița înțelepciunii și a războiului. La romani era identificată cu Minerva. Este numită și Pallas Athena.

Atena, capitala Greciei de azi, în vremea sfinților apostoli făcând parte din provincia romană Ahaia. Oraș cosmopolit și politeist, era centrul școlilor filozofice și al cultului misterelor, unde se confruntau toate religiile și concepțiile antice. Aici a fost creștinat de către apostolul Pavel, în a doua sa călătorie misionară, Dionisie Areopagitul, membru marcant al Areopagului.

ATENA (ATHENA) (în mitologia greacă), zeiță a înțelepciunii, protectoare a artelor, științei și meșteșugurilor, patroana orașului Atena. S-a născut din capul lui Zeus, gata înarmată. Emblema ei era bufnița, simbolul înțelepciunii. Identificată de romani cu Minerva. Numită și Pallas Athena.

ATENA (ATHINAI), cap. Greciei, situată în partea central-estică (Pen. Atica). Formează, împreună cu Pireu și cu o serie de localit. satelite, „Marea Atenă”; 3,47 mil. loc. (1990). Nod de comunicații. Aeroport internațional (Ellinikón). Pr. centru economic, politic, comercial și cultural al țării. Orașul concentrează 2/3 din ind. Greciei (textile, conf., piel., ciment, produse farmaceutice, metalurgie), iar în Pireu siderurgie, rafinării de petrol, șantiere navale. Important centru financiar și comercial. Academie de Științe (1926). Universitate (1837). Institut politehnic (1836). Institute de arheologie. Muzee. Centru turistic. Aici se află Acropole, fortăreață a orașului, reconstruită în sec. 5 î. Hr., cu celebre monumente din epoca clasică: Partenonul, Erehteionul, Propileele, Templul zeiței Nike Apteros. Alte monumente: Teatrul lui Dyonysos (sec. 6-4 î. Hr.), Templul lui Hefaistos (sec. 5 î. Hr.), Porticul lui Attales II Hefaistos (sec. 2 î. Hr.), bazilicile bizantine Hagios Nikomedos și Hagioi Theodoroi (sec. 11). Așezare din milen. 3 î. Hr.; capitală din sec. 8 î. Hr. a Aticii. A. a fost cea mai strălucită cetate din Grecia antică, a cărei putere politică și înflorire culturală ajung la apogeu în sec. 5 î. Hr., după respingerea invaziei persane și după înființarea Ligii Maritime de la Delos, prin care A. și-a asigurat hegemonia în lumea greacă. Înfrîngerea suferită în Războiul peloponesiac (431-404 î. Hr.) a marcat începutul declinului, A. rămînînd încă sec. de-a rîndul metropola spirituală a Greciei. Sub dominație macedoneană (după 338 î. Hr.), romană (din 146 î. Hr.), bizantină, cucerită de cruciați (1204), de turci (1456 sau 1458). A. a devenit din 1834 capitala Greciei moderne. Aici, în 1896, s-au desfășurat primele jocuri olimpice moderne. La 9 febr. 1934 aici s-a semnat pactul Înțelegerii Balcanice între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia cu scopul principal al menținerii statu-quo-ului teritorial.

Intrare: Atena
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Atena
  • Atena
plural
genitiv-dativ singular
  • Atene
  • Atenei
plural
vocativ singular
plural