POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popâlnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

POPILNIC ~ci m. Plantă erbacee toxică, cu tulpină scurtă, având două frunze mari, rotunde, și o floare de culoare roșie-închisă, al cărei rizom se folosește în scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik

popilnic s. m., pl. popilnici

POPILNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breabăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc.

ASARUM X., POCHIVNIC, fam. Aristolochiaceae. Gen originar din zona continentală a emisferei nordice, în păduri, cca 58 specii, plante erbacee cu rizom tîrîtor, aromat. Flori (12 stamine în 2 rînduri, în jurul ovarului cu 6 loji, rar 4, 4 sau 6 stile libere sau concrescute, periant scurt-urceolat, campanulat, concrescut la bază cu ovarul) solitare, scurt-pedunculate, în interior roșii-purpur-maronii sau galbene. Frunze lung-pețiolate, reniforme, cordiforme, mari sau aproape lanceolate.