Asan m. V. Asanești.

ASAN nume cuman, cf. blg. AcѢнъ (Has). Asan, nume purtat de doi țari de Tîrnova; boier (R Gr). 2. Asani, C-tin cf. gr. ’Aσάνης, boier, munt., 1700 (Sd X). 3. Asanachi (Has). V. și Hasan.

ASAN I, țar al Imp. Vlaho-Bulgar (1191-1196). Alături de fratele său Petru a condus, în anii 1185-1186, răscoala antibizantină în urma căreia s-a instaurat o nouă creație statală, Imp. Vlaho-Bulgar (cel de-al doilea țarat bulgar). Întemeietorul dinastiei Asăneștilor.

IOAN ASAN II, țar vlaho-bulgar (1218-1241), din dinastia Asăneștilor. Pe plan intern, a desfășurat o politică de centralizare a statului, iar pe plan extern, folosindu-se de luptele dintre Despotatul Epirului, Imp. Latin de Constantinopol și Imp. Bizantin de la Niceea, a extins considerabil frontierele statului, asigurând hegemonia Țaratului bulgar în Pen. Balcanică; i-a învins pe bizantini la Klokotnița (mart. 1230). În timpul domniei sale, în 1235, arhiepiscopia Tărnovo devine patriarhie.