Aristarh m. 1. gramatic grec din Alexandria, faimos prin studiile sale critice asupra lui Homer și a poeților greci (160 a. Cr.); 2. fig. critic luminat și sever.

ARISTARH gr. ’Aρισταρχος. «optimus princeps» 1. Aristarho ban (Giur 236); 2. Aristarchi, N. (Sd XI); 3. Alistarh (Băl IV; P⁵); Alistar, Ciulei (Sur VII), cf. și explicațiile date de G. Ivănescu (BIFR I 166). 4. Alestar căp. (B răz 30), Atestări mold.

ARISTARH din Samos (310-230 î. Hr.), astronom grec. Primul care a presupus că Pămîntul se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui.

ARISTARH din Samothrace (c. 215-145 î. Hr.), critic și filolog grec. Prototipul criticului sever, dar drept. Operă vastă (peste 800 titluri) și variată (ediții critice, comentarii ale autorilor antici, tratate de morfologie și sintaxă).