6 definiții pentru Antim

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Antim (Ivireanul) m. învățat mitropolit al Ungro-Vlahiei, originar din Ivir (Caucazia); traducător și tipăritor de cărți religioase, poliglot si artist: Predice (1709-1716).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Antim, mănăstire în București, ctitorită de Antim Ivireanul între 1713 și 1715, în a cărei biserică mare, cu hramul Tututor Sfinților, se păstrează iconostasul de piatră sculptată, unicat în arta medievală românească, precum și ușa de stejar la intrarea în bis., bogat împodobită, ambele atribuite mitropolitului Antim Ivireanul.

Antim Antim (aproape ieșit din uz ca prenume) și fem. Antimia reproduc numele pers. gr. Anthemios (formă tîrzie Anthimos), Anthemia. Dacă forma de masculin apare tîrziu în izvoarele grecești, mult mai vechi sînt fem. Anthemia (apare în vechi inscripții), Antheia (cunoscut ca supranume sau epitet al Afroditei, Herei, iar ca nume fem. încă din epoca lui Xenofon), masc. Anthemion (numele unui troian din Iliada). Toate aceste nume au la bază subst. ánthos „floare” sau vb. anthó „a înflori” (în sens figurat, „a prospera”), familie din care fac parte și cîteva neologisme românești ca anteră „sac cu polen situat la partea superioară a staminelor unei flori” sau cunoscutul antologie, colecție de „flori” literare (compus din ánthos și logos „vorbire”). Devenit nume creștin și calendaristic, Anthimos este preluat de slavi (apare la 1484, în pomelnicul de la Horodiște sub forma Anfima), prin intermediul cărora ajunge și la noi. În documentele Țării Românești, pînă la 1500, apare un singur Antim, mitropolit între 1381-1402, probabil același cu Daniil Critopulos, dintr-un document îndoielnic din anul 1369. Începînd din sec. 16 apar și formele Antimie, Anfimii și mult mai frecvent fem. Antimia, folosit sporadic și astăzi. ☐ Bg. Antim, Antin, Antina, rus., ucr. Anfim(ii), Anfima.Antim Ivireanul mitropolit al Țării Românești în timpul lui Constantin Brîncoveanu, cunoscut pentru activitatea de tipărire a unor cărți de cult sau didactico-morale și autor al Didahiilor.

Antim Critopulos (?-c. 1401), mitropolit al Severinului (1370-1380) și al Ungrovlahiei (1380-1401). De origine grec, a cercetat, în calitate de dicheofilax al Patriarhiei din Constantinopol, acuzațiile aduse mitropolitului Iachint, care-l recomandă patriarhului ecumenic să fie hirotonisit ca mitroplit al nou înființatei Mitropolii a Severinului din Țara Românească.

Antim Ivireanul (c. 1660-1716), sfânt, ierarh martir, canonizat la 20 iunie 1992. Originar din Georgia (vechea Ivirie), a fost adus în țară de Constantin Brâncoveanu înainte de 1690. Mare cărturar (vorbea limbile greacă, slava veche, turcă, arabă și română) și artist (caligraf, gravor, pictor, sculptor în lemn), a ajuns egumen la Snagov (1696-1704), episcop de Râmnic (1705-1707) și mitropolit al Ungrovlahiei (1708-1716). A tipărit 63 de cărți în limbile română, greacă, armeană și georgiană, opera sa principală fiind Didahiile. Este ctitorul bis. Antim din București, a cărei ușă de intrare a sculptat-o. A avut o atitudine antiotomană, căreia i-a căzut victimă. Exilat din țară, a fost omorât de soldații turci care-l escortau și aruncat în apele Tungiei din Bulgaria. Bis. îl sărbătorește la 27 septembrie.

IVIREANUL ANTIM v. Antim Ivireanul.

Intrare: Antim
Antim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Antim