PARPIAN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.

parpian s. m. (sil. -pi-an), pl. parpieni (sil. -pi-eni)

PARPIAN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoșele (pl.), linariță, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mâții, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mâței, talpa-pisicii.

ANTENNARIA Gaertn., ANTENARIA, fam. Compositae. Gen originar din toate continentele afară de Africa, peste 27 specii, erbacee, perene, gazonante, cu baza tulpinii deseori stoloniferă. Frunze alterne, întregi, fără stipele. Flori dioice, sesile, pe un receptacul glabru, reunite în calatidii înconjurate de un involucru ale cărui foliole sînt albe, roz sau purpur, așezate imbricat în mai multe rînduri. La florile femele papusul este filiform, iar la cele mascule este format din peri cuneați. Calatidiile sînt dispuse într-un racem terminal, umbeliform, rar în paniculă sau singulare.